Cu cât înaintăm mai mult în viaţă, cu atât ne agăţăm mai mult de trecut. Ce vrem să ne demonstrăm? Că existăm şi că avem identitate. Că suntem unici prin ceva. Că avem rădăcinile undeva. Şi că, nu în ultimul rând, ne înclinăm trecutului. Asta au făcut o parte din elevii liceului nostru. S-au aplecat la propriu şi la figurat asupra obiectelor din vechime pe care preotul paroh al Feldioarei, Mircea Rusei le-a găsit în podul casei parohiale. Acest lucru a constituit încă o dată un bun prilej de a crea o punte între generaţii. La iniţiativa lui au răspuns prezent pe de o parte, studenţi ai Facultăţii de Ingineria lemnului din cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov îndrumaţi de prof.univ.dr.ch. Cristina Timar, sef lucrări.dr.ing. Emanuela Beldean, cs.dr.ing. Anca Varodi, iar pe de cealaltă parte elevii clasei a XII-a B ai liceului nostru îndrumaţi de domnul profesor Călin Ruşitaru. Ne-am bucurat și de prezența doamnei conservator dr. Georgiana Gămălie. Cu atenţie şi cu migală au avut grijă de fiecare obiect, conştienţi fiind de valoarea lor sentimentală. Atmosfera a fost plăcută, atenţia tuturor a fost de remarcat pentru că erau încântaţi de orice mic detaliu descoperit. Pentru câteva ore bune au trăit în secole apuse de ceva vreme, iar mirajul fiecărui lucru i-au făcut să uite chiar şi de lucrul de care sunt extrem de pasionaţi: smartphone-ul. Au descoperit ceea ce trebuiau să descopere. Frumuseţea acestei lumi. Frumuseţea trecutului. Frumuseţea prezentului. Au înţeles că „rodul durerii de vecii întregi” trebuie păstrat „cu credinţă” pentru a putea da frumuseţe şi viitorului. Suntem încântaţi de posibilitatea care se oferă copiilor noştri. Este un respect pe care am avut posibilitatea de a-l arăta vremurilor apuse că am înţeles rostul nostru de a fi „o treaptă” ce leagă generaţiile.